Arhitectura, portul popular, tradițiile și obiceiurile (Balul Plăcintelor, Sântilia), cântecele și jocurile mocănești ori gastronomia (celebrele plăcinte mocănești cu refrec) reprezintă moștenirea culturală a uneia dintre cele mai importante comunități de mocani din țara noastră.
Printre elementele de arhitectură specifice se numără poarta mocănescă, ce se distinge de cea maramureșeană sau secuiască spre exemplu, prin câteva note definitorii. Astfel, poarta mocănească are două acoperișuri, cel de deasupra fiind mai mic, porțiunea dintre ele numindu-se păsărar. Este o poartă simplă, fără decoraţiuni în general. Ancadramentul era din stejar, iar poarta propriu-zisă din brad. O altă particularitate este inserţia celor două scânduri ce compun în acest fel o arcadă.
O veche ilustrație, “Șirul porților mocănești”, înfățișa casele de pe actualul Bulevard George Moroianu, ca având fiecare câte o astfel de poartă. În prezent, însă, în Săcele, mai există doar un număr de 23 de porți, aflate în diferite stadii.
Pe Ştefan Lupu îl cunoaştem ca fondator al Asociaţiei Zestrea Săceleană, coordonator al ansamblului cu acelaşi nume sau ca iniţiator al evenimentului Ziua Bunului Vecin.
Dar, puţini dintre noi îl cunoaştem ca fiind cel care a salvat de la distrugere peste 10 porţi mocăneşti şi în acelaşi timp a început să construiască altele noi.
Ștefan Lupu sau Fane cum îi spun cunoscuții, s-a născut la 27 martie 1953, în satul Araci situat la limita dintre județul Covasna și Brașov, fiind cel mai mic din cei 12 copii ai unei familii de agricultori.
În Săcele, a venit la şcoală, în 1968. Aici s-a angajat și tot aici a cunoscut-o pe Adela Ciobanu, urmașa unei familii de mocani, cea care avea să-i devină soție.
Prima poartă pe care Fane a salvat-o a fost în anul 1995, fiind şi cea mai veche dintre ele – poarta familiei Gologan, cu o vechime de peste 180 ani și care în prezent, se află la intrarea din curtea sa.
Celor 13 porţi recondiţionate, li se adaugă un număr de alte 7, pe care Fane le-a construit în atelierul său amenajat de pe Strada Mocanilor. Acestea au ajuns în diferite locaţii din Săcele precum cea de la Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Turcheş, în alte localități din judeţul Braşov (în Codlea, la Casa Artelor Tradiţionale „Neculai Diaconu”) şi chiar în afara graniţelor, în oraşul francez Vire.
Fane lucrează toate elementele componente ale porţii – ancadramentul format din cei doi stâlpi, grinda şi contravânturile, cele două acoperişuri şi păsărarul. Pentru execuţia traforajelor utilizează modele regăsite pe vechile porţi, printre care răşchitorul, unealtă folosită la depănatul firelor de lână.
Citeste restul povestii pe https://centrulculturalreduta.ro/ Citeste povestea intreaga mai departe aici
sursa foto, video si text https://centrulculturalreduta.ro/
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
