Home / Actual / O poveste cu morală: Băieţelul talentat

O poveste cu morală: Băieţelul talentat

Într-o zi un băieţel s-a dus la şcoală.
Băieţelul era mic,
Iar şcoala era mare.
Dar când băieţelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o uşă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar şcoala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.

Într-o dimineaţă
Când băieţelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen.”
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
căci îi plăcea mult să deseneze.
Ştia să deseneze o mulţime de lucruri:
Lei şi tigri,
Pui şi vaci,
Trenuri şi vapoare …
Şi şi-a scos cutia cu creioane colorate
Şi a început să deseneze.

Dar profesoară a spus: „Aşteptaţi !
Nu începeţi încă !”
Şi a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
„Acum o să desenăm flori”,
a zis profesoară.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
căci îi plăcea să deseneze flori.
Şi a început să deseneze flori frumoase,
Şi le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru.

Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi ! Vă voi arăta eu cum să coloraţi.”
Şi a desenat o floare roşie cu tulpină verde.
„Acum puteţi începe”, a zis profesoară.
Băieţelul s-a uitat la floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei,
Dar n-a mai spus nimic.
A întors doar foaia
Şi a desenat o floare că a profesoarei,
Era roşie cu tulpină verde.

Într-o altă zi,
Când băieţelul intrase în clasa prin
Uşa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o să facem ceva din argila.”
„Grozav”, a spus băieţelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argila:
Şerpi şi oameni de zăpadă,
Elefanţi şi camioane, …
Şi a început să frământe bucată de argila.
Dar profesoară a zis:
„Staţi ! Nu sunteţi gata să începeţi …”
Şi a aşteptat până când toţi copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”,
a zis profesoară.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
căci îi plăcea să facă farfurii.
Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi !”
şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoară.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Şi apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă şi mare
Ca şi cea făcută de profesoară .
Şi foarte curând, băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească
Şi să facă lucruri ca şi cele făcute de profesoară.
Şi foarte curând
n-a mai făcut nimic de unul singur.

Şi s-a întâmplat într-o zi
Ca băieţelul şi familia lui
s-au mutat într-o altă casă,
într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală.
Şcoală nouă era şi mai mare,
Şi nu avea nici o uşă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce nişte trepte înalte
Şi să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea la clasa lui.

În prima zi de şcoală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic.
s-a plimbat doar prin clasă.

Când a ajuns lângă băieţel, i-a spus:
„Tu nu ştii să desenezi ?”
„Ba da”, a zis băieţelul, „ce desen să facem ?”
„Nu ştiu până nu-l faci”, a zis profesoară.
„Cum să-l fac ?”, zise băieţelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toţi aţi face acelaşi desen,
şi l-aţi colora la fel,
cum să ştiu cine l-a făcut ?”
„Nu ştiu”, zise băieţelul
şi a început să deseneze o floare roşie
cu tulpină verde …

Autor: Jack Canfield

Leave a Reply