Home / Actual / Scrisoare deschisă către Revoluție: ”Cum în mâna ta a stat arma, în mână noastră stă greu câștigatul drept la vot”

Scrisoare deschisă către Revoluție: ”Cum în mâna ta a stat arma, în mână noastră stă greu câștigatul drept la vot”

Draga Doamna Revolutie,

Nu ma cunoasteti, insa eu va stiu… Va stiu de mult si va voi mai fi stiut si dupa ce vremea domniei voastre va fi trecut.

A trecut mult timp de cand ati scuturat istoria romanilor din temelie. Au trecut 31 de ani de atunci. 31 de ani in care tara noastra, Romania, a trecut prin multe. Constitutia s-a schimbat, conducerea e alta. In fine, aproape alta. Oamenii sunt altii, dar tot vlastari ai celor ce te-au adus in pragul disperarii.

M-am hotarat sa va scriu, sa va povestesc ce s-a intamplat de atunci, pe langa ceea ce am mentionat mai devreme. De curând a fost ziua Nationala a Romaniei. Pentru cateva ore ne-am prefăcut umili si recunoscatori tarii in care ne-am nascut. Apoi ne-am întors la vechile traditii in care -fara nici cea mai mica urma de mandrie- aruncam cu noroi in tot ceea ce se intampla in jurul nostru, in care zi de zi alegem aceiași oameni care ne fac atata rau.

Ce spuneam? Da, asa este, va povesteam ce s-a mai intamplat.

Ati reusit atunci sa scoateti in strada fiecare om care avea pentru ce sa lupte. Unii au luptat pentru libertatea gandului, altii pentru libertatea cuvantului si unii pentru libertatea faptei. Printre ei, multi au luptat pentru familiile lor, pentru strabuni dar mai ales pentru urmasi. Au luptat in semn de razbunare, au luptat pentru speranta unui viitor mai bun. Toti au luptat pentru Romania si, uniti intr-un chip, au biruit.

Anii au trecut si de atunci s-au schimbat -in aparenta- multe. Tara dumneavoastra e acum democratica. O democratie care desi ne curge adanc in vene, sufera si se zbate.

Poate va intrebati “de ce?”. Ne punem si noi aceeasi intrebare. De ce? De ce, dupa tot ceea ce a fost nevoie sa depasim, ne lasam prada urmasilor celor ce ne-au mai ingenunchiat odata?

Imi cer scuze, Doamna Revolutie, in numele tuturor. Imi cer scuze ca, dupa atatia ani, ne-am intors de unde am plecat. Ca am risipit toate sperantele pe care cu atata sange ni le-ati daruit. Ca ne-am lasat oribiti de promisiuni desarte. Ca nu facem nimic sa te onoram. Ca urmasii PCR-iștilor sunt inca in politica romaneasca. Ca fii de securisti sunt la conducere si candideaza. Ca Eroii Muncii Socialiste dainuie si astazi, omniprezenti, prin fii si fiice care duc mai departe un mesaj reformulat insa identic cu cel pe care ati incercat sa-l anihilati. Ne e frica. De la o zi la alta vedem cum oameni din noua clasa politica sunt de fapt urmasii retelei care a ucis speranta fiecarui roman intr-o Romanie normala. Ne e teama ca vor vinde Romania iar.

Stim. V-am dezamagit. Va dezamagim in fiecare zi.

Dar vreau stimata doamna Revoluție să va spun că nu ne lăsăm. Nu vom abandona lupta mocnita care continua chiar si dupa ce dumneavoastra ati incetat. Oamenii ies si acum in strada. Ies pentru ca nemultumirile lor depasesc granitele propriilor locuinte. Ies in memoriam celor cazuti in vremea dumeavoastra. Ies pentru schimbare. Acum votam. Avem aceasta sansa. Avem aceasta responsabilitate, desi unii nu sunt constienti de ea. Urmeaza sa o facem iar. Cum in mana domniei tale a stat arma, in mana noastra sta greu castigatul drept la vot. E adevarat, e mult mai simplu, mult mai pasnic. Dar chiar si asa, nu toti il exercita.

Vom tine steagul sus, asa cum au facut Coposu, Maniu, Bratienii, Kogalniceanu, Tache Ionescu, pasoptistii si toti mai marii interbelicului.

Se apropie ziua dumneavoastra, stimata Doamna.

Atat cat mai putem ii spunem însă “la multi ani!” României.

de Adriana Munteanu

Aeroportul Brașov: Birourile de check-in au fost montate și se află în faza ultimelor finisaje

Farmacia Precizia