La câțiva kilometri de Brașov există astăzi un loc în care fotbalul încă dă ritmul weekendurilor.
Săcele are propria echipă, C.S.M Săcele, revenită în Liga a III-a după ani de reconstrucție, dar a devenit în acest sezon și casa lui SR Brașov.
Steagu’ este nevoit să joace în afara orașului pe care îl poartă în nume, însă exilul său are ceva aparte: a ajuns într-un oraș în care galbenul și negrul nu au fost niciodată culori străine.
Sâmbătă dimineața, drumul dintre Brașov și Săcele nu durează mult. Sunt doar câțiva kilometri, suficient de puțini încât cele două orașe să pară aproape lipite unul de celălalt și, totuși, suficienți pentru a descrie una dintre ciudățeniile fotbalului brașovean din 2026.
Pleci din Brașov pentru a vedea acasă o echipă din Brașov, pe tricouri scrie Brașov, oamenii din tribună cântă pentru Brașov, culorile sunt galben și negru, dar tabela și stadionul îți amintesc că ești la Săcele. Aici, pe Electroprecizia, SR Brașov își dispută meciurile de acasă în sezonul 2026-2027.
Este ușor să numești situația “exil”. Și, într-o anumită măsură, chiar asta este. SR Brașov nu poate juca în propriul oraș, se antrenează la Lunca Câlnicului, la aproximativ 15 kilometri de Brașov, iar pentru meciurile de acasă a trebuit să găsească o soluție în afara lui, dar când ajungi la Săcele, cuvântul începe să pară puțin nedrept, pentru că Steagu’ nu a ajuns printre străini.
Săcele este un oraș care știe fotbal. Stadionul Electroprecizia nu este o bază sportivă aleasă întâmplător pentru că avea un gazon și două porți, este un loc încărcat de propria istorie. Aici, fotbalul săcelean este legat de numele Precizia, de uzina în jurul căreia s-a născut echipa în 1950 și de generațiile care au dus-o din campionatele inferioare până în Divizia B. În sezonul 1996-1997, Precizia Săcele termina pe locul al doilea în eșalonul secund, foarte aproape de cea mai mare performanță posibilă pentru club: promovarea în prima ligă.
Au urmat și vremuri mult mai grele, fotbalul săcelean a coborât, a dispărut din competițiile naționale și a fost obligat să se reconstruiască. Precizia a revenit de jos, a câștigat faza județeană a Cupei României în 2018 și 2019, iar în 2023 proiectul a intrat într-o nouă etapă, odată cu apariția CSM Săcele, club de drept public aflat sub patronajul Consiliului Local.
În 2025 a venit recompensa. CSM Săcele a devenit campioana județului Brașov și a ajuns la barajul pentru promovarea în Liga a III-a. Dubla cu ASA Târgu Mureș n-a mai lăsat loc de interpretări: 6–1 în deplasare, 2–0 pe Electroprecizia și 8–1 la general. În același an, săcelenii au câștigat și Cupa României, faza județeană Brașov, după un categoric 5–0 cu CSM Făgăraș. Campionat, Cupă și promovare. După ani de reconstrucție, fotbalul săcelean revenea pe harta competițiilor naționale.
Astăzi, CSM Săcele joacă în Liga a III-a și încearcă să construiască mai departe. Clubul investește și în sectorul juvenil, cu echipe înscrise în competițiile AJF Brașov la mai multe categorii de vârstă. Pentru un oraș precum Săcele, poate că aceasta este performanța care contează cel mai mult pe termen lung: copilul care vine astăzi la Electroprecizia să vadă prima echipă are posibilitatea ca mâine să îmbrace chiar el tricoul clubului.
Numai că sezonul acesta, când CSM nu joacă acasă, porțile stadionului nu rămân neapărat închise. Electroprecizia își schimbă culorile și o primește pe Steagu’.
Pentru cine cunoaște relația dintre cele două comunități, apropierea nu este deloc atât de ciudată pe cât ar putea părea din exterior. Mulți săceleni au fost și sunt suporteri ai Steagului. Precizia era echipa orașului lor, cea de lângă casă, fără ca asta să îi împiedice să țină și cu echipa Brașovului. Cele două identități au putut conviețui fără mari explicații. Una însemna Săcele. Cealaltă însemna Brașovul fotbalistic al unei întregi zone. Iar prin tribune exista cândva un cântec care rezuma poate mai bine decât orice articol această legătură: „Steagu’ și Precizia vor juca ca-n Anglia.”
Era un refren simplu, poate naiv, așa cum sunt multe dintre cântecele născute în tribune. În el încăpea însă visul unor suporteri care își doreau să-și vadă ambele echipe cât mai sus. Probabil că niciunul dintre cei care îl cântau atunci nu și-ar fi putut imagina felul în care istoria avea să aducă, peste ani, Steagu’ și Precizia atât de aproape.
Nu joacă precum în Anglia, nici măcar nu joacă în aceeași ligă, dar joacă pe același stadion.
Într-un weekend, pe Electroprecizia vine Liga a III-a și joacă CSM Săcele. În altul vine Liga a IV-a și joacă SR Brașov. Alte tricouri, alt campionat, altă poveste, dar același gazon și, nu de puține ori, aceiași oameni în tribună. Săcelenii au ajuns astfel să aibă fotbal aproape weekend de weekend, iar pentru o comunitate în care acest sport are rădăcini atât de vechi este o imagine frumoasă.
Povestea devine însă mai complicată atunci când privești lucrurile dinspre Brașov.
SR Brașov nu este la Săcele pentru că și-a dorit să plece din oraș. Clubul fondat în 2017 de suporteri, pentru a continua identitatea fotbalistică a Steagului după dispariția FC Brașov, a ajuns într-o situație greu de explicat cuiva care privește lucrurile doar din exterior: o echipă care poartă Brașovul în nume, în culori și în identitate nu își poate disputa meciurile în Brașov.
Și totuși continuă.
Poate aceasta este, de fapt, povestea SR Brașov din ultimii nouă ani. Nu una despre confort, bani sau drumuri ușoare, ci despre încăpățânarea de a continua. Clubul a trecut prin ligi diferite, promovări, retrogradări, perioade bune și perioade în care probabil ar fi fost mult mai simplu ca oamenii implicați să spună că ajunge. N-au spus-o. Echipa există și astăzi pentru că un grup de suporteri a considerat că istoria Steagului nu poate fi închisă odată cu falimentul unei societăți comerciale.
De aceea, privind un meci al SR-ului la Săcele, clasamentul Ligii a IV-a spune doar o parte din poveste. În tribună există oameni care au văzut Steagu’ în prima ligă, oameni care au mers după FC Brașov prin țară și copii care nu au apucat să vadă niciodată vechiul club. Generații diferite, unite de aceleași două culori. Pentru cei mai tineri, Steagu’ nu mai este o poveste spusă de părinți despre vremurile de pe Tineretului. Este echipa pe care o văd acum, chiar dacă pentru asta trebuie să meargă până la Săcele.
Iar aici trebuie spus și ceea ce uneori se pierde în zgomotul fotbalului local: CSM Săcele și administrația locală au deschis o ușă atunci când SR Brașov avea nevoie de ea. Clubul brașovean a găsit pe Electroprecizia posibilitatea de a-și disputa meciurile de acasă și de a continua. În fotbalul de la acest nivel, un stadion nu este doar decorul unui meci. Fără teren, vestiare, organizare și disponibilitatea unei comunități de a te primi, existența însăși a unui proiect poate deveni complicată.
Săcele a spus da.
Poate tocmai de aceea Steagu’ nu pare aici complet plecat de acasă. Sunt săceleni care vin la meci. Sunt oameni care țin cu CSM Săcele și care țin, în același timp, cu Steagu’. Sunt copii pentru care galbenul și negrul nu au nevoie de explicații. Iar când tribuna începe să cânte, pentru câteva momente uiți că limita administrativă a Brașovului se află la câțiva kilometri distanță.
Totuși, inevitabil, apare întrebarea: de ce a fost nevoie de toate acestea?
Brașovul vorbește despre fotbal, despre tradiție, despre infrastructură și despre un viitor stadion. În același timp, SR Brașov se antrenează în afara orașului și joacă meciurile de acasă la Săcele. Nu este nevoie de un discurs politic pentru a observa contradicția. Este suficient să faci drumul într-o sâmbătă dimineața: pleci din Brașov pentru a vedea “acasă” echipa Brașovului.
Poate că tocmai această imagine spune mai mult despre Steagu’ decât ar putea spune orice campanie de promovare. Îi poți lua unei echipe liga în care a jucat cândva, poți pierde societatea care a administrat-o, poți pierde jucători, bani și ani, poți ajunge să nu mai ai nici măcar un stadion în propriul oraș, dar identitatea unui club este mult mai greu de mutat sau de șters, pentru că ea nu stă într-un birou, stă în oamenii care continuă să vină.
La finalul unui meci, Electroprecizia se golește încet. Jucătorii intră la vestiare, oamenii mai discută câteva minute la ieșire, apoi brașovenii se urcă în mașini și pornesc spre Brașov. Stadionul rămâne în urmă. Poate weekendul următor aici va juca CSM Săcele. Apoi se va întoarce SR Brașov. Și tot așa, aproape în fiecare sfârșit de săptămână, orașul va avea fotbal.
Este o poveste frumoasă pentru Săcele și, în același timp, una amară pentru Brașov.
Pentru săceleni, Electroprecizia este din nou stadionul unei echipe de Liga a III-a și locul în care crește o nouă generație. Pentru stegari, este casa primită atunci când propria casă nu le-a mai fost disponibilă.
Iar undeva, peste toate acestea, rămâne cântecul acela vechi.
“Steagu’ și Precizia vor juca ca-n Anglia.”
Istoria n-a respectat întocmai versurile. A făcut însă ceva ce probabil nimeni dintre cei care le cântau nu anticipase, a adus cele două povești pe același gazon.
Precizia, astăzi CSM Săcele, și-a regăsit drumul către fotbalul național. Steagu’ încearcă din nou să urce, purtând după el o istorie mult prea mare pentru nivelul la care este obligat să joace astăzi.
Și amândouă au, pentru moment, aceeași adresă fotbalistică: stadionul Electroprecizia din Săcele.
Pentru unii este casa, pentru ceilalți este exilul, dar este un exil într-un oraș în care Steagu’ n-a fost niciodată cu adevărat străin.
Și poate că asta este imaginea care rămâne după o sâmbătă petrecută la Săcele: o echipă a Brașovului jucând în afara Brașovului, în fața unor oameni care continuă să-i spună simplu, exact ca întotdeauna, Steagu’.
𝙋𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙘ă 𝙥𝙤ț𝙞 𝙤𝙗𝙡𝙞𝙜𝙖 𝙎𝙩𝙚𝙖𝙜𝙪’ 𝙨ă 𝙥𝙡𝙚𝙘𝙚 𝙙𝙞𝙣 𝘽𝙧𝙖ș𝙤𝙫, 𝙢𝙖𝙞 𝙜𝙧𝙚𝙪 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙨ă 𝙨𝙘𝙤ț𝙞 𝘽𝙧𝙖ș𝙤𝙫𝙪𝙡 𝙙𝙞𝙣 𝙎𝙩𝙚𝙖𝙜𝙪’.
#SportulBrașovean #SRBrașov #CSMSăcele #PreciziaSăcele #Săcele #Brașov #SportBrașov
sursa text si foto Facebook Sportul Brasovean
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
