În vechile sate mocănești ale Săcelelui – Baciu, Turcheș, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Zizin și Purcăreni – pregătirile pentru Sărbătoarea Paștelui reprezentau un adevărat ritual comunitar, transmis din generație în generație. Pentru mocanii săceleni, Paștele nu era doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de reafirmare a identității lor pastorale, a legăturii cu natura și cu rânduiala strămoșească.
Săptămâna Mare: curățenie, rânduială și liniște
În gospodăriile mocănești, Săptămâna Mare începea cu o curățenie temeinică. Casele erau văruite, șurile măturate, iar obiectele de lemn – de la donițe la putinei – erau spălate și scoase la soare. Femeile spuneau că „lumina Paștelui trebuie să intre într-o casă curată”, iar acest principiu era respectat cu sfințenie.
În Joia Mare, bătrânele satului aprindeau lumânări pentru cei trecuți în neființă, iar copiii erau învățați să păstreze liniștea, pentru că „Joia Mare nu-i de joacă”.
Vopsitul ouălor – un ritual al culorilor naturale
În satele mocănești, ouăle se vopseau aproape exclusiv cu plante. Cojile de ceapă roșie și galbenă, frunzele de nuc, sfecla sau florile de sânziene dădeau culori calde, pământii, considerate „culorile adevărate ale Paștelui”.
Fetele tinere obișnuiau să pună frunze de pătrunjel sau de trifoi pe ouă, legându-le în pânză subțire, pentru a obține modele tradiționale. Se spunea că un ou frumos împodobit aduce noroc în casă și belșug la animale.
Pâinea mocănească și mielul de Paște
În Vinerea Mare nu se gătea, dar sâmbăta, încă de la răsărit, gospodinele pregăteau pâinea mocănească, coaptă în cuptorul de lut, cu crustă groasă și aromă de leuștean. Cozonacii erau mai puțin ornamentați decât în alte zone, dar bogați în nucă și stafide.
Mielul era sacrificat după rânduială, iar mocanii păstrau obiceiul de a folosi fiecare parte a animalului, din respect pentru darul primit. Ciorba de miel, drobul și friptura erau nelipsite de pe masa de Paște.
Noaptea Învierii: comunitatea ca o singură familie
În Săcele, drumul spre biserică era un adevărat pelerinaj. Mocanii, îmbrăcați în straie de sărbătoare – cioareci albi, pieptare împodobite și cămăși cusute cu negru – mergeau în grupuri, purtând lumânări și cântând încet pricesne.
După slujbă, oamenii se salutau cu „Hristos a înviat!” și împărțeau ouă roșii, cozonac și colaci. În unele sate, tinerii obișnuiau să meargă din casă în casă, vestind Învierea și primind în schimb ouă, mere sau colaci.
A doua zi de Paște: jocul mocănesc și bucuria comunității
Lunea Paștelui era dedicată jocului și întâlnirilor comunitare. În centrul satelor, lăutarii cântau „jocul mocănesc”, un dans vechi, cu pași apăsați și ritmuri puternice, care simboliza puterea și demnitatea mocanilor.
Tinerii se adunau la „udatul fetelor”, un obicei menit să aducă sănătate și frumusețe, iar bătrânii povesteau la poartă despre vremurile de altădată.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
