Când spui Romsilva, la ce te gândești? E timpul pentru o comunicare care chiar spune ceva.
Serios acum – când auzi „lemn” sau „pădure”, urmate de „Romsilva”, îți vine altceva în minte decât furt, salarii nesimțite sau tăieri fără noimă? Știe cineva ce proiecte turistice a dezvoltat Romsilva în ultimii ani? Ce implicare are în „Săptămâna Verde”?
Câți rangeri s-au format? Ce tabere tematice face cu elevii? Ce trasee turistice recomandă? Sunt sigur că există astfel de inițiative – dar dacă se comunică în stilul afișajului de la avizierul C.A.P., nu e de mirare că imaginea instituției rămâne blocată într-un tablou de început de ani ’90. Ori mai rău, într-o estetică à la Coreea de Nord: închidere, limbaj de lemn, zero empatie.
Iar de aici… mulți români nu mai înțeleg exact care este rolul silvicultorilor. Pentru o parte din societate, silvicii sunt asociați aproape exclusiv cu „vânzarea de lemn” și cu „paza pădurilor” – uneori, fără prea mult succes. E o percepție nedreaptă pentru mulți profesioniști din sistem, dar care s-a format pe fondul unui gol major: lipsa unei strategii reale de comunicare.
Ani la rând, comunicarea publică a Romsilva a fost tratată ca o simplă obligație birocratică. Un afisaj periodic, un anunț la avizier, o prezență formală în teritoriu. Într-o lume în care încrederea se construiește prin dialog, transparență și prezență activă, acest model e complet depășit. Contribuie nu doar la lipsa de vizibilitate, ci și la îmbătrânirea simbolică a instituției.
Romsilva a devenit, fără să vrea, o instituție izolată – închisă într-un limbaj tehnic și într-un tip de atitudine defensivă: „noi știm cel mai bine, restul nu contează”. Dar societatea s-a schimbat. Oamenii vor explicații, vor participare, vor garanții că pădurile sunt administrate responsabil.
Comunicarea nu înseamnă PR de criză. Înseamnă o cultură organizațională în care fiecare interacțiune a unui silvicultor cu cetățenii contează. Înseamnă capacitatea de a asculta, de a vorbi, oameni buni, de a ieși din castă și de a redeveni parte activă a comunității.
În următorii ani, strategia de comunicare a Romsilva trebuie să aibă ca obiectiv central recredibilizarea instituției. Asta înseamnă:
• O prezență coerentă în spațiul public, inclusiv digital;
• Activități recurente de educație silvică și de mediu pentru copii și tineri, folosind infrastructura existentă;
• Instruirea personalului în relația cu publicul și abordarea conflictelor cu calm și claritate;
• Consultări publice reale și constante, nu doar formale;
• Colaborări strategice cu ONG-uri, universități, grupuri civice și mass-media.
Silvicultorii trebuie sprijiniți să-și recapete încrederea publicului. Dar acest lucru nu se va întâmpla de la sine. Trebuie să investim în comunicare nu ca în decor, ci ca într-o funcție vitală pentru reconstrucția încrederii.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
