Nu lăsați lumea să vă crească copiii.
Părinților, trăim vremuri în care pericolul nu mai vine cu zgomot, nu mai vine cu arme sau războaie, ci vine liniștit, frumos ambalat, prin ecrane, prin imagini, prin oameni care par prieteni și prin idei care par normale, dar care, încet, golesc sufletul copilului.
Lumea de azi nu fură copiii din brațele voastre, îi fură din interior, le schimbă gândirea, le schimbă valorile, le schimbă inima, iar voi nici nu vă dați seama când se întâmplă asta.
Un copil lăsat singur în fața telefonului nu mai este doar un copil liniștit, este un copil care învață fără voi, care primește modele fără voi, care crește fără voi.
Un copil lăsat în voia anturajului nu devine independent, devine vulnerabil. Un copil lăsat singur în fața vieții nu devine puternic, devine, încet, pierdut.
Și atunci spuneți: „N-am timp.” Dar pentru cine munciți, dacă nu pentru ei? Spuneți: „Lasă-l, că e copil.” Dar copilăria este exact momentul în care se construiește omul. Spuneți: „Trebuie să se descurce singur.”
Dar cum să se descurce, dacă nu i-ați arătat direcția? Copiii nu au nevoie de voi când sunt mari și deja formați, au nevoie de voi acum, când sunt fragili, când sunt influențabili, când fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare exemplu le intră direct în suflet și rămâne acolo pentru toată viața.
Nu au nevoie de țipete, au nevoie de vocea voastră calmă. Nu au nevoie de bani în plus, au nevoie de timp. Nu au nevoie de telefoane scumpe, au nevoie să stea cu voi la masă, să vă audă, să vă vadă, să vă simtă. Nu au nevoie de critici permanente, au nevoie de îndrumare. Nu au nevoie să fie judecați, au nevoie să fie înțeleși. Și, mai presus de toate, au nevoie de rugăciunea voastră, pentru că sunt lupte pe care nici voi nu le vedeți și pe care doar Dumnezeu le poate ține departe de ei.
Să nu vă amăgiți: copiii nu învață din ce le spuneți, învață din ce văd. Dacă vă văd respectând, vor respecta. Dacă vă văd rugându-vă, vor crede. Dacă vă văd iubind, vor ști să iubească.
Dacă vă văd sacrificând, vor învăța să dăruiască. Dar dacă vă văd certându-vă, vor duce lupta mai departe. Dacă vă văd vorbind urât, vor face la fel. Dacă vă văd trăind fără Dumnezeu, nu-L vor căuta niciodată. Un copil este oglinda voastră, nu a lumii.
Nu vă mai mirați că lumea îi schimbă, dacă voi lipsiți. Nu vă mai mirați că nu vă ascultă, dacă nu i-ați ascultat când aveau nevoie. Nu vă mai mirați că se răcesc, dacă voi ați fost ocupați când ei voiau doar să stea lângă voi. Lumea nu pierde nicio clipă să-i atragă, iar voi nu aveți voie să pierdeți nicio clipă să-i țineți aproape.
Nu lăsați internetul să-i crească. Nu lăsați anturajele să-i formeze. Nu lăsați străinii să le spună cine sunt și cum trebuie să trăiască. Luați-i de mână cât încă mai vor să vină cu voi.
Vorbiți cu ei cât încă mai ascultă. Ascultați-i cât încă mai au curajul să vă spună ce simt. Iubiți-i fără măsură, pentru că dragostea primită acasă este singura care îi va ține drepți când vor fi singuri în fața lumii.
Pentru că adevărul este unul simplu și dureros: dacă nu îi creșteți voi, îi va crește lumea. Și lumea nu are nici răbdarea voastră, nici dragostea voastră, nici credința voastră. Iar un copil crescut fără acestea nu devine liber, devine rătăcit.
Dar un copil crescut cu dragoste, cu valori și cu Dumnezeu nu va fi doar bucuria casei voastre, ci va fi lumină pentru o lume întreagă care are din ce în ce mai mare nevoie de oameni adevărați.
conform postare Pr. Danu Florin
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
