Săcele: Istorie seculară in tinutul celor 7 sate

Săcele – altadata Satulung are corespondent si in alte limbi: în germană Langendorf, Siebendörfer, în maghiară Négyfalu város, Szecseleváros, Hosszúfalu, Nagyfalu, Hétfalu vagy, Négyfalu rész

Istoria municipiului Săcele este strâns legată de cea a Ţării Bârsei –  vatra de geneză şi continuitate a poporului român. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor impresionante aşezări dacice.

După jumătatea secolului al XI-lea , când formaţiunile statale au intrat în stăpânirea regatului maghiar, satele săcelene sunt menţionate în izvoarele vremii cu termenul de “septem villae valacheles”.

Prima menţiune documentară a localitatii o reprezinta actul emis la 16 mai 1366 de Ludovic I de Anjou , regele Ungariei prin care dăruieşte unui curtean al său , comitele Stanislav , cu drept de moştenire , posesiunile din Ţara Bârsei, Satulung, Cernatu, Turcheş, Baciu, care se află între Timiş şi Tărlung.

Demn de remarcat  ca toponimul Săcele apare pentru prima dată în scrisori ale lui Vlad Călugăru, domnul Ţării Româneşti (1482 – 1495) către magistratul oraşului Braşov.

Cei mai vechi locuitori ai acestui ţinut au fost mocanii săceleni a căror ocupaţie de bază – oieritul, este atestată documentar în numeroase acte oficiale . Mocanii aveau o situaţie materială înfloritoare (săcelenii deţineau mii de oi, cele sapte sate sacelene fiind printre cele mai bogate localităţi) şi o viaţă culturală activă; ei au fost, deopotriva,  creatori de doine şi mioriţe şi întemeietori de biserici.

Ţinutul celor şapte sate a dat Ţării 10 academicieni.

Asa cum s-a dovedit in timp, mocanii săceleni, prin procesul de transhumanţă au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională, contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti.

De la mocanii săceleni s-au păstrat unele obiceiuri , sărbători (Sântilia, Balul Plăcintelor) precum şi elemente de port şi arhitecturale cum ar fi, de exemplu, poarta mocaneasca.

Un alt element demn de retinut in istoria locului este ca, odinioara, la cumpăna secolelor XIII-XIV s-a stabilit în zona Săcelelor o populaţie maghiară însemnată. Etnografia maghiarilor numiţi şi ceangăi păstrează o serie de elemente autohtone străvechi dar şi elemente asimilate în urma convieţuirii cu românii şi saşii.

În Muzeul Ţării Bârsei – filiala Săcele se află conservate elemente specifice săcelene (stâna de oi, teasc pentru făcutul caşului, interioare din locuinţe cu specific mocănesc şi ceangăiesc).

Ei bine, şi pentru că autorităţile conştientizează rolul localităţii pe harta şi în istoria Ţării bârsei, a fost lansat la Săcele  “Ghidul turistic al zonei Săcele”, un eveniment major pentru comunitatea săceleana şi nu numai. Documentarea aparţine  prof. Nagy Ianos şi prof. Miklos Levente, colaborator fiind preot protopop Danuţ Gheorghe Benga (fost protopop al Săcelelor şi actual protopop al Braşovului). Potrivit autorilor  în material se regăsesc informaţii despre toate cele şapte sate de odinioară (Baciu, Turcheş, Cernatu, Satulung, Tărlungeni, Zizin şi Purcăreni), de unde şi vechea denumire a aşezării seculare.

Articol preluat de pe site-ul www.scrieliber.ro

Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.