Începem seria de interviuri cu Saragea Bogdan, un tânăr săcelean în vârstă de 21 de ani, căruia îi strălucesc ochii şi îi apare zâmbetul pe buze imediat ce aude cuvântul “bicicletă”. El participă la multe concursuri de mountain biking şi se clasează în top 15 pe ţară. I-am pus câteva întrebări ca să îl cunoaştem mai bine şi să dezvăluim săcelenilor – şi nu numai – ce om dedicat este!
1. Care este prima amintire a ta legată de bicicletă?
Prima dată când am început să pedalez a fost pe o bicicletă Pegas. Mai întâi am încercat să învăţ cu roţi ajutătoare, după care le ridicam din ce în ce mai mult şi încercam să îmi ţin echilibrul pe cât mai mult posibil, încât să nu mai am nevoie de roţile ajutătoare. Mă rugam mereu de părinţi să vină cu mine prin parcuri să mă plimb, pentru că mai mereu mă dădeam numai în curte.
2. Ce te-a determinat să te apuci mai serios de acest sport?
În 2010 aflasem pentru prima oară că se ţine un concurs de mountain biking la Bunloc (concursul “On The Rocks”) şi m-am gândit să merg şi eu să văd despre ce este vorba. Când am ajuns acolo şi am văzut bicicletele de downhill pentru prima dată în viaţa mea şi am văzut ce fac bicicliştii cu ele şi pe unde se dau… am zis: “Gata! Mă apuc şi eu!” A fost dragoste la prima vedere. Am stat de vorbă cu mulţi oameni şi îi întrebam pe fiecare în parte de ce le place să facă acest sport. Exceptând partea financiara, sunt multe alte lucruri frumoase: îţi faci prieteni noi, vizitezi locuri noi şi cel mai important, cu ocazia asta poţi să ieşi în natură, departe de stres, agitaţia oraşului şi multe altele.
3. Cine este modelul tău în viaţă?
Modelul meu în viaţă este Cedric Gracia. El are 37 de ani, este biciclist de performanţă din 2001. Lui Cedric îi place să îşi trăiască viaţa la maxim, majoritatea timpului şi-l petrece cu bicicleta, se antrenează foarte mult, dacă îi apare o potecă în faţă nu ezită să se dea pe ea. Este un om care merită apreciat, unul care munceşte foarte mult şi dă tot ce poate ca să ajungă cât mai sus, nu se dă bătut niciodată, pentru că este foarte ambiţios şi (în sens bun) foarte nebun!
4. Ai avut vreun accident mai grav cu bicicleta?
În 2013, prima oară când am avut o bicicletă de downhill, ieşeam foarte des pe Bunloc să mă antrenez ca să învăţ bine să mă dau pe ea. Într-o zi din aprilie am ieşit cu mai mulţi prieteni pe Bunloc să ne dăm pe traseu. Totul a fost frumos până la intermediar: acolo era o rampă numită “Step Up”, sincer nu era zi în care să nu merg să sar la rampa aceea… Dar din nefericire în ziua aceea am avut o viteză prea mare şi la desprinderea cu solul am început să mă înalţ şi să mă dau pe spate. Ca să nu cad pe spate am pus piciorul drept pe pământ, ca să încerc să mă redresez cât de cât. Problema a fost că în loc să pun piciorul drept, l-am pus de-a latul jos şi aşa mi-a sărit genunchiul… M-am răsturnat vreo cinci metri înainte, după care m-am ridicat în picioare şi am văzut că nu calc bine pe picior. Când am dat protecţia jos am observat că genunchiul îmi sărise. Am acţionat repede: nu a durat mai mult de un minut şi l-am şi pus repede înapoi. Mare noroc am avut cu Bandi Richard, care m-a ajutat să cobor până la telescaun la intermediar şi să urc în el ca să cobor jos. De mare ajutor mi-au mai fost Vlad Tăbăcaru şi Bogdan Dan, ei au coborât şi i-au anunţat pe cei de la telescaun să oprească scaunul ca să pot urca în el. Am mers la spital, am început să le explic doctorilor ce s-a întâmplat, ei mi-au pus piciorul în ghips 10 zile, după care m-am chinuit o lună să mă pun din nou pe picioare şi încet-încet am revenit pe bicicletă.
5. Ţi s-a schimbat relaţia cu prietenii şi familia de când te-ai apucat mai serios de acest sport?
Sincer… de când m-am apucat de acest sport am pierdut mulţi prieteni: unii mă înţelegeau, alţiii nu, deoarece foarte mult din timpul meu liber îl acordam şi încă îl acord bicicletei. Ies foarte mult să mă antrenez, cum prind puţin timp liber, ies cu bicicleta. Familia mă încurajează foarte mult şi le place ceea ce fac, chiar dacă sunt puţin îngrijoraţi când plec la antrenament sau concursuri, să nu păţesc ceva. Părinţii mei mă sprijină foarte mult şi le mulţumesc foarte mult că m-au ajutat şi că m-au încurajat să ajung unde sunt acum, fără ei nu aş fi reuşit să fiu unde sunt azi.
6. Care sunt planurile tale de viitor?
Îmi doresc tare mult ca într-o bună zi să reuşesc să ajung campion naţional şi să reuşesc să concurez la cât mai multe concursuri în Europa.
7. Ai incercat si alte sporturi?
Prima oară am jucat fotbal la Icim, după aceea la Forex cam trei ani, după care m-am lăsat şi m-am apucat de schi fond, care a durat aproximativ 4 ani.
8. Când ai câştigat primul tău concurs? Ce ai simţit atunci?
Primul concurs pe care l-am câştigat a fost în 2012 la “On The Rocks” (Bunloc). Cred că a fost cea mai fericită zi din viaţa mea! La doar 2 ani de când începusem să mă dau şi la doar al 4-lea concurs la care participasem, am reuşit să ies pe locul 3 la categoria Hardtail. Nu-mi venea a crede când am văzut că am ieşit pe locul 3! Cu o zi înainte de finală am avut antrenamente şi nu îmi reuşea nimic: cădeam, făceam pană, numai ghinion aveam. În ziua concursului în calificări am căzut pe la intermediar şi pierdusem mult timp. Eram 21 de concurenţi la categoria Hardtail şi numai primii 10 se calificau pentru finală. Nici eu nu ştiu cum, dar am ieşit pe locul 8 în calificări, după care a urmat finala şi am reuşit să ies pe locul 3. Ziua aceea cu siguranţă nu am s-o uit niciodată!
9. Câte biciclete ai avut până acum?
Am avut trei biciclete: un Hardtail Yosemite, un Specialized demo 8 2007 şi un Turner DHR 2012. Iar acum urmează să primesc un model nou de bicicletă de la primul meu sponsor official, “DK BIKES”: Ram Synergy 2015.
10. Care a fost concursul tău preferat de până acum?
Toate concursurile îmi sunt preferate, nu există niciunul mai special. Toate sunt foarte faine şi distractive, pline de suspans şi emoţii foarte mari.
11. Îţi construieşti singur biciletele sau le cumperi gata făcute?
Din 2010 până la sfârşitul anului 2015 mi-am construit singur bicicletele, fără vreun ajutor de la vreun sponsor, singurii care m-au ajutat find părinţii mei şi le mulţumesc foarte mult pentru asta. La concursuri sau antrenamente totul a fost pe cheltuiala mea. Acum, după 5 ani de muncă şi antrenament foarte mult am reuşit să am ca sponsor “DK Bike” din Bucureşti, care este în parteneriat cu firma de biciclete “Ram” din Bulgaria şi care mă ajută în următorii ani cu o bicicletă nouă, pe lângă asta “Riders Eyewear” tot din Bucureşti, mă ajută cu ochelari şi “Muc-off”, care mă ajută cu multe soluţii de îngrijire şi degresare a pieselor de bicicletă.
Bravo, Bogdan! Îţi dorim mult success în continuare! Săcelele poate să se mândrească cu asemenea oameni.
Interviu realizat de Gosuly Kinga şi Dombi Orsolya.
Dacă îți place să fii bine informat, te așteptăm în cea mai mare și activă comunitate online din Săcele pe pagina Saceleanul.ro și pe grupul Orașul Săcele.
